Răbdare ecologică

Citind acest titlu, o parte dintre dumneavoastră vor spune, după locul în care se află, că ’’țara arde și baba se piaptană’’; sunt destule nemulțumiri și probleme foarte importante care se pot așeza înaintea acesteia fără să-i pară măcar celui de sus, dacă nu cumva greșesc. Acei în cauză trebuie să se înarmeze cu răbdare de a citi până la sfârșit, iar după aceea accept orice nebunie verbală. Unii și-au făcut un titlu de glorie sau, uneori, un piedestal politic fals acceptând toate teoriile banale, prin întâlniri, expoziții, simpozioane, seminarii, workshopuri, până și cursuri și manifestații politice, lăsând partea practică tot în mâinile bătătorite ale urmașilor lui Moș Ion, oameni care sunt de obicei entuziaști dar fără posibilități. Alții au spus că numai legea rezolvă totul și că acțiunile coercitive sunt cele care vor determina o altă atitudine și că acțiunile tuturor, fără să ia în calcul, însă, ca orice lege se aplică bine și are efecte benefice numai după trecerea unei generații. Dar numai dacă mai rămâne valabilă legea despre care vorbesc spre a vă convinge.  Acum așteptăm rezultatele notabile de la cele mai mici gesturi umane firești, până la eliminarea pericolelor radioactivității, dar viața noastră nu ține seama (încă) de toate acestea, ne arată că nu s-a făcut mare lucru, decât treabă mare. Și de o parte și de alta se comit abateri și abuzuri periculoase; atât cetățeanul de rând, obișnuit în ultimii ani să se abată de la lege, peste care sar dulăii și la care se opresc măgarii, iar cei care trebuie să aplice litera legii merg pe principiul ’’ai tată, n-ai tată, vii cu tata la școală’’. Circulă zvonuri care mai de care mai grozave despre aplicarea legii, care aruncă pe cetățean în sfera obscurului pentru ca pe unii frica să îi facă în stare de atitudini fără logică, precum iepurașul din micro fabulă:

 ”Un iepure fugea pe o cărare. La o intersecție se întâlnește cu un urs.

- Unde fugi? – îl întrebă ursul pe iepure.

- Pai, n-ai auzit, se împușcă elefanții!

- Bine, și ce ai tu cu problema asta?

- N-am nimic, dar cele care trag sunt cârtițele, așa că până se constată! ”

- De câtva timp se vehiculează ca argument suprem banii care, dacă ar fi suficienți, s-ar rezolva totul;  după cum veți vedea sunt o sută sau mai mult de gesturi pe care, dacă le-am face, n-ar trebui să cheltuim nimic și am obține totul doar cu moneda bunului simț. Se spune că într-o familie copilul era obraznic încât atât tatăl cât și mama, deși au folosit tot felul de metode de educație (de la curea la ciocolată) nu aveau semne clare de redresare a situației. Într-o seară tatăl intră în camera copilului și îi spune:

- Uite ce m-am gândit. Pentru fiecare gest urât sau obraznic care o să faci am să bat un cui în ușă ca să ții minte când vei fi mare. Altceva nu-ți mai facem. Zilele treceau, obrăzniciile se țineau lanț și ușa se umplea de cuie, până când, într-o zi băiatul și-a chemat tatăl și i-a spus: Tată, știu că am greșit, dar de astăzi o să fac numai gesturi frumoase; am o rugăminte: pentru fiecare gest frumos făcut de mine să scoți un cui din ușă. Tatăl a bătut palma, propunerea părea destul de grozavă, vremea iar a trecut și iată ziua când mai rămăsese doar un cui în ușă. Băiatul, de-acum destul de măricel, i se adresă tatălui:

- Te rog să scoți și ultimul cui, astăzi am tăiat lemne unei bătrâne. Tatăl se conformă în fața băiatului și deodată rămase trist, așa că acesta nu se putu abține să nu spună: 

- De ce nu te bucuri tata? M-am mărit, sunt un om înțelegător, chiar cuminte, uite, nu mai am nici un cui în ușă. De ce ești trist?

- E adevărat, tata, tot ce ai spus, dar urmele de găuri au rămas. Nu rețin exact ce-au mai discutat între ei fiindcă de atunci mă grăbesc să vă spun toate acestea ca pe o problemă ecologică și nu numai. Ba unul mai glumeț mi-a spus că este chit pentru acoperit găuri la casă... I-am răspuns.

- Nu este pentru cele ecologice! Dar, să aveți răbdare!...