Un om obișnuit

Eu nu mai știu…

Eu nu mai știu dacă ai fost aievea, sau ai fost chiar aici cu-adevărat, Un Zburător cu ochii mari căprui, ce m-a lăsat cu sufletul neîmpăcat, Cu vorbe dulci, fierbinți mi-ai topit toată puterea din trup de fecioară, Atunci s-a născut melodia iubirii, căci tu mi-ai fost arcuș iar eu vioară. Eu nu mai știu dacă-ai fost muritor sau un Luceafăr din stea întrupat, Ce-a coborât, din lumea lui, pentru-a simți gustul iubirii cu-adevărat, Sau ai dorit să îmi răpești inima și strălucirea din ochi, pentru vecie Și-nvăluindu-mă-n fiorii dragostei să-mi pui la picioare o dulce feerie. Eu nu mai știu ce-ai fost, dar știu c-ai fost așa de chipeș și de minunat, În zâmbetul tău vrăjit și-n privirea duioasă, eu toată viața m-am scăldat, Ai fost ca o ploaie binefăcătoare, ce-a făcut câmpul meu să rodească, Vlăstare mici, fragede au răsărit din el și-au învățat să te iubească. Eu nu mai știu dacă-ai fost zi sau noapte, însă zorii răsăreau cu tine, Iar la apus mă-mbrățișai cu drag și lângă tine îmi era nespus de bine!
Eu nu mai știu…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu


Bine ai venit!
Flag Counter>
pr checker

Fotografia mea
Pentru că nu ne cunoaștem, pentru că nu avem răbdare, pentru că ne grăbim, pentru că avem prejudecăți, pentru că am fost răniți, pentru că ne așteptăm la orice, pentru că avem temeri... Pentru toate astea, ne rănim în mod gratuit!

Formular de contact

Nume

E-mail *

Mesaj *

💖 Copyright © 2018 - Odăița pustie
💖 Powered by aglaia blog ⋆⭒˚。⋆ Design by aglaia blog ⋆⭒˚。⋆