Stau și mă gândesc la fericire. Noi ne lăsăm acaparați de multe ori de trecut și nimic din ce aspirăm nu e aliniat după cum ne dorim noi. Însă, ar trebui să fim conștienți că trecutul ne ține barieră pentru fericirea prezentului, iar atunci…poate am refuza să ne mai întristăm că nu suntem fericiți…pentru că fericirea este…doar că noi nu dăm voie la fericire și alegem acea tristețe ce ne apasă sufletul fără să ne gândim că viața nu e un lucru. Știu din experiență că rana nevindecată se răsfrânge asupra prezentului. Și…atunci când ar trebui să fim mai calmi…răbufnim. Mă gândesc că avem multe șanse în viață să avem suflete frumoase și să nu risipim regrete, ghinionul poate fi spart de încrederea în noi înșine și munca noastră. Nu v-om putea face nimic dacă lăsăm regretele să ne tragă în jos deoarece ne întristăm și nu rezolvăm nimic în această viață. Uni se mai întreabă de ce alții și-au găsit echilibru și ei nu. Eu cred că dacă o să încercăm să avem mai întâi de toate încredere în noi…să fim împăcați cu noi înșine, cu visele noastre, cu oamenii din jurul nostru, cu tot ce avem noi contact…abia atunci simțim fericirea cum stă în tot și în toate ceea ce facem secundă de secundă. Din tot ce m-am lovit până acum…am învățat să ignor oamenii ce au o influență nefavorabilă și să îi privesc ca pe niște modele nu tocmai ajutătoare. De nenumărate ori e dificil să alungăm unele gânduri, însă nu există drum mai greu decât gândul.
Pentru că nu ne cunoaștem, pentru că nu avem răbdare, pentru că ne grăbim, pentru că avem prejudecăți, pentru că am fost răniți, pentru că ne așteptăm la orice, pentru că avem temeri...
Pentru toate astea, ne rănim în mod gratuit!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu