Fiind un joc de societate...niciunui n-am scăpat și cine crede c-a scăpat, nu conștientizează sau încă se minte sau e mințit de ceilalți purtători de mască din jurul lui.
Ce efect are greutatea unui baros în moalele capului? Trezirea la realitate sau...clacarea.
Sau...mersul pe sârmă, dacă ai astfel de abilități. Dacă nu le ai și situația o cere, le dezvolți și devii ce trebuie să fii.
Cine poate și stă bine pe picioarele sale, iartă, iartă și mai iartă o dată până iartă de tot și abia atunci reușește să se desprindă. Între timp, își așază toate ceștile în dulap, după ce a curățat dulapul și le-a spălat pe toate.
Învățăm pe genunchi despre cine suntem cu adevărat, nu despre cine credem noi că suntem, ne strângem cioburile de suflet, lăsăm curat în noi și pe lângă noi și în liniște, cu demnitatea omului care și-a învățat lecția, înfrânt, dar mai împăcat, ne desprindem...
Avem șansa de a ne vindeca atât timp cât rămânem consecvenți, soiul acela de încăpățânare benefică, în a sluji mai departe fundamentul valorilor care ne definesc și înțelepciunea de a nu lăsa tăvălugul prostiei, al aroganței, al egoismului, al cinismului să strivească Frumosul și Binele din noi.
Timpul, cu tot ce naște și ucide, ne închide sau ne deschide drumuri, ne eliberează sau ne încarcerează. Asta este treaba lui. Treaba noastră este să alegem ce uși închidem, ce porți deschidem, iar atitudinea pe care o avem, gândurile pe care le nutrim când pășim din noi spre ceilalți sunt chintesența firii noastre, adevărul despre cine suntem noi de fapt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu