Oamenii care îți deschid ochii… despre ei aș vrea să vă vorbesc. Sunt aceia care te pun față în față cu adevărul, cu dojana și cu dreptatea, chiar dacă în unele momente sunt ultimele lucruri de pe acest pământ de care ai avea nevoie. Sunt cei care îți spun că dacă încetezi să mai suferi, mai târziu îți va fi mai bine, sunt lucruri care te dor, iar sinceritatea lor nu prea vrei s-o auzi… le-ai mulțumi pe eternitate dacă te-ar lăsa fericită să visezi mai departe. Sinceritatea lor are însă un singur scop… trezirea la realitate. Primul gest firesc de autoapărare este să duci mâinile la urechi și să închizi ochii. Dar poți? Te lasă? De ce încearcă să-ți spună cu orice preț ce poate nu vrei să auzi? Oare câți dintre noi mai găzduiesc acea dorință de a-i face pe ceilalți fericiți? Dar cine-ți mai oferă o floare, un gând, doar pentru că simte asta… pentru că așa este el fericit?
Trezirea(aripi…de suflet)
Pentru că nu ne cunoaștem, pentru că nu avem răbdare, pentru că ne grăbim, pentru că avem prejudecăți, pentru că am fost răniți, pentru că ne așteptăm la orice, pentru că avem temeri...
Pentru toate astea, ne rănim în mod gratuit!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu