Cafea amară…

Trezită mult prea devreme și servind o cană de cafea, ascult ca un om cuminte știrile… Nu prea fac acest lucru, pentru mine, să ascult sau să privesc ceea ce se întâmplă în propria țară, e film horror! De ce!?… Pentru că nu văd nimic care să-mi ridice moralul, nimic care să-mi spună, că pot să mă întorc acasă, nimic care să mă facă, să-mi doresc să vreau să fac ceva pentru a profesa acasă… nu văd decât disperare în ochii și vocea oamenilor ajunși la capătul puterilor, datorită unei proaste gestionări a tuturor sistemelor care ar trebui să ridice nivelul de trai, ținând cont, că suntem într-o evoluție continuă… Probabil că suntem una dintre singurele țări, cu un număr atât de mare de parlamentari, plini de comodități, lipsiți de bun simț și inițiative în folosul oamenilor, fără o diplomă care să ateste faptul că ocupă acel scaun cu drept deplin, fără a știi să răspundă la o întrebare simplă, fără a-și dori vreunul dintre ei, să cunoască realitatea oamenilor de rând…, dar cu pretenții care depășesc orice limită, când este vorba de propria persoană!

Nu sunt politician și niciodată nu mi-a plăcut politica, însă am știut să fac întotdeauna distincția între ce este bine și ce este rău și am încercat să nu aduc și mai multă durere, acolo unde exista deja! Am impresia, că cei ajunși odată pe scaunul din spatele unui birou, își spăla creierul și gândesc din perspectiva celui care își poate aduce beneficii proprii și bunăstare personală! Efectiv, uită că datorită „muritorilor de rând”, este acum, acolo! Nu reușesc să găsesc un sistem care să nu fie corupt!! Ai terminat o facultate, o școală oarecare, datorită eforturilor depuse și te aștepți, ca statul sa-ți ofere un loc de muncă, însă, hop… nu ai nici banii necesari să-ți cumperi acel amărât de loc și nici „pile” în locuri cheie, așa că, nu-ți rămâne, după ce te-ai dat cu capul de toți pereții să răzbați, decât să iei drumul străinătății, unde poți fi apreciat pentru ceea ce ești și știi să faci! Vârtejul în care lumea se învârte, a devenit haotic și fără sens! Nu mai există empatie și nici dorința de a face bine! Ne înecăm în cea mai amară și adâncă ceașcă de cafea a tuturor timpurilor…